de o mână criminală
și este cinci fără douăzeci
în după-amiaza asta plină de rugăciune


femeia pește
mă privește pe jumătate dezbrăcată
din chiuveta unde
și-a spălat adevărul dintre sâni
numai durerea se zvârcolea încă
în mintea mea
dar a venit momentul acela lucid
când toate durerile se transformă în lucruri domestice
când toate femeile pește se rostogolesc prin podea
imitând pașii bărbaților care
au încercat să le vâneze
și habar nu au
dacă vor mai reuși vreodată să îi iubească
în toate felurile